Întâia atestare documentară a Dridului datează din 28 octombrie 1464, când voievodul Radu cel Frumos dăruia mănăstirii Snagovului patru mori la Dridih, făcute mai devreme de Vlad Dracul, părintele lui Vlad Ţepeş. Sub influenţa comunităţii monahale de la Snagov şi apoi şi a celor de la Dealu şi Sărindar, avea să se desfăşoare trecutul însemnatei aşezări de la Dridu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Dridu-Sărindarele, făcea parte din plasa Mostiştea a judeţului Ilfov şi era formată din satele Dridu-Movila, Dridu-Snagov, Moviliţa, Sărindaru de Sus şi Sărindaru de Jos, cu o populaţie de 2677 de locuitori, ce locuiau în 625 de case. În comună funcţionau o şcoală, o moară cu aburi, o maşină de treierat şi trei biserici (la Dridu-Movila, Dridu-Snagov şi Sărindaru de Jos). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Fierbinţi a aceluiaşi judeţ, având în compunere aceleaşi sate (cu excepţia satului Moviliţa, care s-a separat şi a format o altă comună). Comuna Dridu-Sărindarele avea atunci 4318 locuitori.
În 1950, comuna a trecut în administraţia raionului Urziceni din regiunea Ialomiţa apoi (din 1952), din regiunea Ploieşti şi din 1960 din regiunea Bucureşti. În 1968, comuna a revenit la judeţul Ilfov, reînfiinţat; tot atunci, satele Dridu-Movila, Sărindaru de Jos şi Sărindaru de Sus au fost comasate şi au format satul Dridu, comuna căpătând forma şi denumirea actuale. În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, comuna Dridu a trecut la judeţul Ialomiţa